Newsletter-ul de săptămâna trecută a stârnit reacții și interesul vostru. Motiv pentru care am continuat articolul spre Calea Inimii cu abordări practice și tehnici care să vină în ajutor spre conectarea cu inima noastră.
În vremurile trecute, în care corpul era spiritualizat, inima era mult mai mult decât un mușchi care pompează sângele. Era văzută ca centru al microcosmosului uman și al energiilor vitale care pompează sângele și era creditată cu rolul de templu al cunoașterii intelectuale. Mai mult decât atât, lăcașul din centru inimii era punctul de întâlnire cu regatele cerești.
Tot ce a însemnat modernizare, a venit cu deconectare produndă de inima noastră și cu o ,,despiritualizare’’ a ei. Inima nu are religie și nu se supune unei dogme, însă găsim de-a lungul istoriei practici străvechi spirtuale care ne poartă și ne susțin în această conectare și în această Cale a Inimii noastre. Multe din ele sunt considerate superficiale de cei care caută lucruri complicate, mentale sau ,,moderne’’ sau neasociate unei dogme. Însă Calea Inimii nu are nevoie de căi întotochiate sau mecanisme mentale, ci chiar simplitatea, aș zice, este astăzi o provocare și o piedică pentru omul modern și educat.
Am primit feedback și curiozități legat de împărtășirea trăirilor mele prin ,,Rugăciunea inimii’’, motiv pentru care m-am gândit să vă ofer și perspectiva unui psiholog ortodox asupra acestei tehnici, pe lângă alte metode de conectare cu inima noastră.
Am invitat-o alături de mine pe colega mea Stănilă Raluca – psiholog, psihoterapeut autonom adlerian.. dar și psihoterapeut ortodox voluntar in cadrul Bisericii Sf Gheorghe Brasov. In cadrul serviciilor de voluntariat oferă ședințe de psihoterapie atât pentru copii cât și pentru adulți. Raluca ne spune că psihoterapia adleriană propune preocuparea spirituală ca una dintre sarcinile vieții, în acest mod indepartand falsa premisa a incompatibilității celor două. In abordarea pe care o folosește in cadrul ședințelor influența celor două direcții este constantă. (Despre Raluca și activitatea ei regăsiti AICI.)
Psih. Raluca Stanila
Vă invit să citiți mai departe ce ne spune ea legat de ,,Rugaciune Inimii’’ ca și tehnică.
,,In articolul trecut – Calea Inimii tale, Cătălina discuta atât de frumos despre o calea spirituală a inimii, conectarea cu divinul, sau calea prin care, prin iubire și compasiune ne întâlnim cu Dumnezeu.
Cunoașterea sau apropierea de divinitate nu este una rațională, ci întotdeauna este emoțională, în spațiul sacru al inimii îl vom cunoaștea pe El, iar prin rugaciune ne vom întâlni și conecta cu forța creatoare.
Rugaciunea reprezintă și ea o cale de manifestare, presupune un dialog, venit pe calea inimii cu divinitatea. Din punct de vedere psihologic, rugaciunea prezintă foarte multe beneficii asupra sănătății fizice și psihice: reduce simptomele de anxietate și depresie, îmbunătățește autocontrolul, devine un mecanism de coping, contribuie la o viață longevivă, șamd.
In ortodoxie, Rugăciunea Inimii – „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” reprezintă o rugaciune mistică, profundă și puternică. Datorită simplității ei, poate fi rostită des sau ori de cate ori simtim nevoia de a ne reconecta cu Sursa.
Sfântul Ioan Scărarul îndemnă ca rugaciunea inimii să fie realizata împreună cu respirația după cum urmeaza: «aceasta se realizează în doi timpi: când inspirăm, să urmărim cu mintea coborârea aerului în plămâni şi să spunem: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu”, iar când expirăm aerul să spunem „miluieşte-mă pe mine păcătosul!.»
Fiind atenți la respirație, rugăciunea inimii devine deja un instrument nou, puternic, de sine stătător în gestiunea anxietății sau a atacului de panică. Respirația profundă recomandată în cazul atacului de panică poate fuziona astfel, cu rugăciunea inimii.
La un nivel personal, prin rugăciune îmi pot manifesta vulnerabilitatea, temperând egocentrismul, astfel deschizând mai larg calea inimii către exterior. Abandonându-mi ancorele emoționale și încercând să renunț la dorința de a controla, deschid poarta spre vindecare. Prin rugaciune regăsesc mereu starea de apartenența ți iubire necondiționată, dar totodată are loc și întâlnirea cu sinele autentic. Oglindirea sinelui îmi oferă claritatea de a confrunta fricile, insuficiențele, limitele, iar, in egală măsură, conflictul declanșat ducând spre evoluție personală. In cele din urmă, puterea rugăciunii îmi oferă prilejul zilnic de a îmi urma CALEA INIMII.’’
O să vin cu o scurtă și umilă completare la ceea ce a spus Raluca atât de frumos despre Rugaciunea Inimii. Completare care are ca scop să lămurească că rugaciunea e însăși o cale, dar și să sublineze regăsirea ei și în alte direcții sau metode.
Rugăciunea Inimii se regăsește atât în tradiția isihastă, cât și în cea sufită și preluată parțial de cea hindusă. Cele două tradiții împărtășesc credința că omul trebuie să-și amintească constant de Dumnezeu, cu fiecare respirație, în fiecare clipă a vieții, că această amintire constă în invocarea Numelui, în modul adecvat fiecărei religii, că această evocare este intim legată de inimă ca organ corporal spiritualizat. Ceea ce vizează clar această metodă, în ambele tradiții, sunt: poziția, tăcerea, singuratatea (solitudinea în dialog cu inima noastră), respirația, centrul inimii, invocația și repetiția. Și subliniez astfel că aceste etape le regăsim frecvent și în alte metode, chiar moderne, care nu au amprentă creștină.
Meditația
Meditația este o modalitate excelentă de a vă conecta cu inima și de a liniști mintea. Meditația funcționează prin a vă ajuta să vă concentrați asupra respirației și să deveniți mai conștienți de momentul prezent. Când medităm în mod regulat, începem să lăsăm o mare parte din zgomotul interior care ne împiedică să ne conectăm și să ne simțiți inima.
Intuiția este sistemul de orientare a inimii tale, iar atunci când medităm, ne ancorăm intuiți și îi permiți să ne arate calea. Putem medita pe muzică sau în liniște, chiar pentru 2-4 minute, încercând să ținem cât mai departe putem ruminațiile mentale și concentrându-ne fie pe o imagine, fie pe o intenție, fie pe un zgomot exterior. Alegerea ne aparține.
Las aici o mică meditație spre Harta Inimii.
Scrisul liber în jurnal
Jurnalul, în general, este modalitatea excelentă de a-ți procesa gândurile și emoțiile, dar a scrie liber este deosebit de util pentru conexiunea inimii. În jurnalul, pur și simplu scriem orice vine, fără a ne face griji pentru gramatică, punctuație sau dacă ceea ce scrie are sens. Acest tip de jurnal ne permite să accesăm înțelepciunea inimii voastre, mai ușor. Tot aici putem aduce recunoștință și lucrurilor din viața noastră.
Scrierea în formă liberă este o tehnică simplă pentru a ajuta la ,,ștergerea’’ inconștientului. Procesul este simplu: setează un cronometru timp de 5-10 minute și apoi scrieți continuu fără oprirea. Scrie orice îți vine în minte, oricât lipsit de sens ar părea.
A scrie în jurnal ne poate ajuta să aceasăm părți din noi, pe care le-am reprimat sau uitat. Și este o modalitate excelentă de a ne conecta cu inima și de a ne conecta cu gândurile și sentimentele noastre cele mai profunde.
Timp petrecut în natură.
Natură ne ajută la liniștea minții și să ne conectăm la inima noastră. Există multe studii științifice de-a lungul anilor care au dovedit cât de conectați suntem cu vibrația Pământului și cât de mult ajută la vindecarea noastră.
Există o multitudine de moduri de conectare cu natura, dar unele dintre cele mai bune includ petrecerea timpului în pădure, în apropiere de apă sau în munți. De asemenea, putem merge în drumeții, plimbări în parc sau pur și simplu să petrecem timp în curtea noastră. Când petrecem timp în natură, nu numai că ne deconectăm de agitația vieții de zi cu zi, dar ne conectăm și cu ceva mult mai mare decât noi. Există o senzație de pace și liniște care vine din petrecerea timpului în natură, iar acest lucru ne poate ajuta să ne conectăm în liniște cu inima.
Exerciții de respirație centrate pe inimă
Respirația este una dintre cele mai puternice moduri de a ne conecta la inima noastră. Când te concentrezi asupra respirației tale și respiri profund din diafragma ta, este imposibil să te concentrezi pe orice altceva. Acest tip de respirație profundă încetinește ritmul cardiac și are un efect calmant asupra întregului sistem nervos. Există o multitudine de exerciții de respirație care se regăsesc, dar cel mai simplu este cel centrat pe inima noastră.
Pentru a face acest exercițiu:
1. Pune mâna pe inimă și concentrează-te pe respirația ta.
2. Respiră adânc din diafragma ta, lăsând să îți creascp burta și să cade cu fiecare inhalare și expirație/
3. Pe măsură ce respiri, simte căldura mâinii tale pe inima ta și imaginează-ți că respiri dragoste și compasiune în inima ta.
Respirația centrată pe inimă este o modalitate simplă, dar puternică de a ne conecta cu inima. Combinația dintre conexiunea fizică și emoțională care vine din exercițiu ne poate ajuta să ne deschideți inima și să aducem sentimentele de dragoste și compasiune.
Vizualizarea deschiderii inimii
Vizualizările (Imagineria Inimii) sunt un alt instrument puternic pe care îl putem utiliza pentru a ne conecta la inima noastră. Când vizualizăm ceva, creăm în minte o imagine mentală. Acest tip de vizualizare este diferit de reverie, deoarece ne concentrăm intenționat pe o anumită imagine din mintea noastră.
Există mai multe tipuri de vizualizări pe care le putem face, dar unul dintre cele mai simple și acum eficiente este o vizualizare de deschidere a inimii. Pentru a face acest exercițiu:
1. Închide ochii și respiră adânc.
2. Concentrează -te pe respirația ta și lasă-ți mintea să devină nemișcată.
3. Când ești gata, vizualizează-ți inima deschizându-se ca o floare.
4. Vede petalele inimii tale deschizându-se încet și simți dragostea și lumina care emană din inima ta.
5. Dă-ți voie să te scalzi în energia propriei tale iubiri și compasiuni, asemena unei flori ce se deschide
la soare și e îmbrățisată de acesta.
6. Respiră cât mai mult de la acest nivel, al inimii tale.
7. Lasă apoi ca întreg corpul să devină o mare floare – o mare floare a Inimii.
Iar spre închiere te las cu un citat foarte drag mie a lui Antoine de Saint-Exupéry „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii”.
Să ne fie inima mereu limpede,
