Când am intrat prima dată într-un atelier de olărit am simțit viața de acolo care țipă printr-un clinchet fin din obiectele din ceramică. Când am mirosit prima data lutul, am simțit că toate simțurile se activează în mine, cum mâinile mele instinctiv doresc să îl atingă și să îi dea o formă, oricare ar fi ea. Atunci când m-am trezit prima dată în fața roții de olărit, am trăit o puternică senzație de frică că nu voi știi ce am de făcut. Însă când vorbim de lut, dar și de viață nu a știi este calea, ci a simți.
Pe roata vieții trăim circumstanțe și experiențe uneori bune, alteori rele, care ne formează sau ne deformează. Nu suntem altceva decât argilă maleabilă, umedă, moale, care primește diverse forme în mâna unui Olar divin. Argila omenească nu este o masă inertă, iar noi participăm la procesul de transformare, fiecare cu supunerea sau cu rebeliunile noastre, și uneori vasul nostru se frânge în mâinile Vieții.
Procesul de crearea a unui vas de lut mă fascinează foarte mult prin prisma faptului că se aseamăna și cu procesul nostru de transformare noastră interioară, dar și cu procesul terapeutic prin care trec zilnic clienții care pășesc în cabinet.
Suntem cu toții modelatori în viețile noastre și în viețiile altora. Amprentele pe care le lăsăm în alții și alții le lasă în noi sunt unice și folositoare pentru fiecare parte. În funcție de presiunea pe care o exercităm asupra lutului nostru interior și de viteza roții putem să obținem un rezultat bun sau deformat.
În conturarea unei forme avem nevoie și de magia și de forța apei, care prin grația sa ne ajută să îmblânzim lutul, dar și să-l aducă într-o simbioză elegantă cu mâna. Lutul sufletului nostru se modelează prin emoția adusă în minte și în inimă, transpuse prin mâini. Suntem, aș putea zice, ca într-o rugăciune practică, intimă și puternică în acest proces.
Un vas deformat poate fi rezultatul faptului că nu am centrat bine lutul de la începutul lucrului. Aici asemăn des procesul cu etapa de concepere și nașterea noastră în această existență. Cu cât am fost mai asumați în a spune DA vieții, cu atât șansele sunt mai mici să ne deviem de la centrul nostru.
Apa și focul sunt doar etape de transformare ale Vieții. Centrarea este etapa cea mai importantă din procesul de creație, pentru că ea reprezintă asumare, decizie, hotărâre. Totul începe de aici.
Partea frumoasă cu lutul și implicit cu sufletul nostru este că și chiar dacă suntem deformați sau descentrați se va găsi cineva care ne va lua așa. Ne va vedea frumusețea pe care noi nu o vedem încă, ne va coborî puțin de pe roată și ne va frământa bine o vreme, să ne așeze deformările. Ne va adăuga puțină apă și ne va pune din nou pe roată. Nimeni în procesul vieții nu stă pe loc, chiar dacă pare că așa este. Doar că uneori avem nevoie ca cineva să ne țină sufletul în palme o vreme și să ni-l frământe cu speranță și credință că ceva și mai bun va ieși din noi.
Focul este ,,răul’’ necesar care ne dă sens și ne aduce mai aproape de menirea noastră. Fără foc și fără căldura și lumina sa nu există evoluție. Noi avem nevoie să ne călim prin lecțiile noastre de viață pentru a deveni luminoși, puternici și mai asumați în procesul vieții și al menirii noastre.
Suntem cu toții niște vase de lut minunate. Unele dintre noi ne-am crăpat în procesul de ardere, alții ne-am ,,ars’’ bine și am devenit colorate, bune și de folos nouă și Vieții, cu o intrebuințare clară și specifică. Ambele am suferit procesul transformării prin foc și ambele ne merită aplauzele pentru faptul că ne-am lăsat modelate de această forță, cu riscul de a ne crăpa.
În Japonia există o artă numită Kintsugi care înseamnă readucerea la forma inițială a obiectelor prin punerea în valoarea a lipiturii cu ajutorul aurului. Astfel bucățile de lut sau porțelan cărpate sau sparte sunt lipite cu aur. Această formă de „vindecare” a obiectelor din ceramică este asociată cu trimuful în viață, în ciuda a tuturor dificultăților prin care am trecut.
În Japonia există o artă numită Kintsugi care înseamnă readucerea la forma inițială a obiectelor prin punerea în valoarea a lipiturii cu ajutorul aurului. Astfel bucățile de lut sau porțelan cărpate sau sparte sunt lipite cu aur. Această formă de „vindecare” a obiectelor din ceramică este asociată cu trimuful în viață, în ciuda a tuturor dificultăților prin care am trecut.
