“Nimic nu este mai periculos pentru tine decât propria ta reacție la lucruri. Aici este bătălia, aici este războiul.” – Marcus Aurelius
Lumea noastră interioară reflectă lumea noastră exterioară. Conflictele noastre interne reflectă conflictele noastre externe. Și e suficient să privim la ceea ce se petrece azi în lume ca să observăm cât de tulburați suntem cu toții și cât de puțină muncă interioră facem cu noi înșine.
Prea puțin ne uităm la acel dialog mental pe care îl avem zilnic în capul nostru. Deloc conștienți de firul gândurilor noastre, fir care ne adâncește și mai mult în propria poveste. Și cum mintea noastră este predictibilă, făcând scenarii bazate pe trecut, ne putem imagina cât de puțin obiectivă este povestea. Cât de departe de realitate.
In această săptămână dinaintea Paștelui, te invit să ne uităm mai atent la conflictele noastre interioare. Și la cât de mult ne îndepărtează ele în a avea relații armonioase și conștiente.
Prin natura mea introvertă trăiesc mult în interiorul meu. Și prin prisma mediului în care am crescut, am învățat să rulez în mintea mea multe scenarii și și posibilități. Astfel încât, adult fiind, acest lucru m-a dus frecvent pe o curbă crescută a anxietății în relațiile cu ceilați. Și spre o tendință de perfecționism ca mecanism de apărare. E de la sine înțeles să spun că asta m-a dus la pierderea unor relații semnificative din viața mea, dar și la o epuizare mentală și emoțională enormă.
Am pierdut multe bătălii interioare, ,,câștigând’’ cu propriile arme. Eram prea mult în contact cu mintea mea, care căuta să mă protejeze de orice considera ea periculos și prea putin, în contact cu corpul și emoțiile mele. Asta face conflictul interior, ne ține înlănțuiți într-un ghem de scenarii și ne face să interpretăm realitatea în acord cu fricile noastre -în cazul meu, cea mai puternică era frica de respingere.
Momentul în care mi-am dat voie să văd ce crează mintea mea și în realitatea exterioară a fost momentul în care am realizat că am nevoie să aduc mai multă prezență, atenție și conectare în relație minte – corp – emoție.
Gândurile noastre au putere, mai ales asupra noastră. Iar dacă suntem atenți, putem observa că atunci când ruminăm pe un context de viață (situație de muncă,de cuplu, frustrări personale), nu doar că interpretăm prin frici și convingeri de viață, dar aducem multă tensiune în noi, care automat se reflectă și în relațiile exterioare.
De aceea este importat să ne uităm și să intrăm în contact cu fricile noastre. Să observăm și să ne scriem fiecare ce am avea nevoie pentru a intra în contact cu fricile și convingerile noastre. De aceea îți propun următoarele puncte de reflecție și de lucru:
- identifică și notează pe hârtie câteva momente dificile trăite;
- notează-ți fricile pe care le-ai avut și cum ai gândit și acționat din acel spațiu;
- notează cât de mult scenariu mental și frica au adus tensiuni și divergențe în relațiile tale.
Apoi, după ce ți-ai identificat aceste frici care te poartă în labirintul conflictului interior, te invit să îți pui aceste întrebări de reflecție în fiecare zi sau în momentele de tensiune ale săptămânii:
- Cum ești tu acum? Ce stare interioară ai?
- Cât de în contact ești tu cu tine ca femeie/bărbat, soție/soție, șef/angajat?
- Ce scenarii face mintea ta despre tine/ceilați? Și cum te îndepărtează aceste scenarii de la conexiunea cu ceilalți?
- Când simți că nu contezi pt ceilalți? Ce gânduri și stări apar atunci și cum acționezi? Cum simt oamenii că ei pot conta pe tine?
- Cum ești prezent acolo? Cum susții/ acționezi ca să aparți?
Aceste exerciții de reflecție ne ajută să ne observăm tiparele minții, dar și să ajungem la un dialog mai profund cu fricile noastre. Și nu de puține ori putem observa că ,,războiul’’ de la muncă/de acasă, din lume este o oglindire perfectă a frustrărilor personale, ale neasumării contribuției, ale neimplicării, ale fricilor pe care le punem în traduceri precum: blamarea, evitarea, atacul, vigilența, îndreptățirea.
Este important să ne uităm la momentele de tensiune și conflict ca la oportunități de progres. Iar progresul real în relațiile de cuplu (sau semnificative nouă) este vizibil atunci când celelalte relații funcționează. Și aici putem spune că tuturor ne este greu să trăim experiența vulnerabilizării, să ne recunoaștem fricile noastre sau punctele sensibile. Însă fără această vulnerabilizare, care vine la pachet cu riscul de a fi răniți din nou, nu putem avea relații solide, conștiente și în care să creștem.
****************************************************************************************************************************************************
Iar dacă ți-a plăcut tema și a fost de folos pentru tine, poți oricând să îmi scrii să împărtășești experiența ta. Poți da share pe canalele media. Iar dacă știi că acest articol îi este util unui prieteni, dă-l mai departe.
NU uita că pe 25 mai, ora 14, voi susține un atelier terapeutic cu tematică relațională – ,,Impreună”, în care voi abordam mai multe subiecte despre și vom descifra împreună tipare și convingeri limitative care ne împiedică să manifestăm și să primim iubirea pe care o merităm. Link spre info și înscriere aici.
Ne vom revedea cu newsletter-ul următor după vacanța de Paști, pe 13 mai.
Și pentru că nimic nu e mai frumos decât să creștem împreună, îți doresc ca aceste sărbători pascale să îți aducă Lumină și discernământ pentru a câștiga toate acele bătălii interioare pe care doar tu le știi.
