De cele mai multe ori lumina menită să ne ghideze ne arată cele mai lungi și adânci umbre ale noastre.
În interiorul meu, există un far, o Lumină care este atât o forță, cât și o amintire a adâncimilor pe care încă nu le-am explorat. Este ciudat cum lumina din interior se poate simți atât de grea cu puterea a ceea ce a fost descoperit și a ceea ce rămâne încă ascuns.
Se simte la fiecare intensitate cu o claritate care este aproape prea intensă. Este o călătorie de a accepta faptul că cele mai strălucitoare părți ale noastre pot fi, de asemenea, cele mai dificile de purtat. Cu cât cineva mă vede mai ,,luminoasă’’/ calmă/ asezată, cu atât simt povara și nevoia descoperirii acelei părți din mine pe care încă, inconștient, nu o las să apară – acea umbră, acea partea tenebroasă din mine.
Nu cred că e o călătorie plăcută pentru nimeni – cea în care ne uităm la umbrele noastre. Însă dacă dorim ca această Lumină să fie cea autentică, a Sinelui nostru, o astfel de călătăriei este necesară.
Ideea umbrei sau a părții întunecate este o parte înnăscută a fiecărei ființe umane. Chiar înainte de teoria lui Jung, Robert Louis Stevenson scrie despre binele și întunericul în ființele umane în romanul său din 1886, Dr. Jekyll și domnul Hyde. În poveste, dr. Jekyll reprezintă latura respectabilă a sinelui, partea pe care o prezentăm în mod conștient. Cu toate acestea, adânc în el îl ascunde pe domnul Hyde, personalitatea umbrei (Sinele întunecat) care poate câștiga dominanță, preluând partea conștientă și bună pentru a crea haos și discordie. Dr. Jekyll este apoi lăsat fără nicio amintire conștientă a evenimentelor care au avut loc.
Această poveste este reprezentativă a naturii umane. Majoritatea dintre noi alege să rămână orb de existența umbrei noastre. Este destul de firesc pentru noi să dorim să ne ascundem calitățile și trăsăturile negative, nu doar de ceilalți, ci și de noi înșine. În loc să ne recunoaștem partea noastră de umbră, mulți dintre noi revenim la defensiv, mutând concentrarea către defectele altora și criticând comportamentul lor greșit. Acest lucru ne permite să ne plimbăm cu capul ridicat, lăudându-ne cu un fals sentiment de moralitate, în timp ce credem că alții sunt singurii distructivi. Recunoașterea și concentrarea pe umbra altora ne permite să ne suprimăm propriile noastre umbre din gândurile noastre conștiente.
Dar nu putem evolua fără umbra noastră. Dacă anulăm umbra, anulăm lumina. Umbra noastră ne arată nevoile noastre, limitele noastre, valorile noastre. Și uneori e chiar un mic gardian spre sufletul nostru.
De multe ori când ne izbim de cele mai urâte părți ale noastre, avem percepția că suntem oameni răi.
Însă mergând în tenebrele noastre (în cele furii, tristeți, gelozii, invidii, egoisme etc pe care le simțim în noi) putem simți cum de acolo poate izvorî marea și adevărata fericire, descătusată, necalculată, forța creatoare care te poate duce spre culmi.
Cu cât ne afundăm mai mult în miezul materiei/,,mizeriei’’/,,rahatului’’ cu atât întunericul ne învăluie mai luminos. În realitate însă, (așa cum vedem și în natură) acolo este îngropată sămânța. În materia neagră, densă și apăsătoare. Acolo se coace. Acolo e centru.
Acolo e lumină, dragă călător, în miezul furie, în miezul tristeții, în miezul neputinței.
E nevoie să înveți să te iubești acolo pe tine, în acest miez care e prea puțin aspectos.
Privit în contra luminii, albul pare negru. Este doar reversul. Aducând lumină și aici în spate, vei vedea că este aidoma jumătății luminate. Eete fața nevăzută a lunii, prin nimic diferită de cealaltă, doar că îi lipsește Soarele.
Cu toate acestea, în această complexitate a luminii și umbrei, există un fel de frumusețe, un adevăr care ne arată că îmbrățișarea tuturor părților din noi înșine implică navigarea prin valoarea propriei noastre iluminări. Este vorba despre a învăța să purtăm această lumină, acest far, nu ca o povară, ci ca un testament al călătoriei noastre prin întuneric, găsind pacea în valoarea de a fi cu adevărat în viață.
Să ne dăm voie Umbrei să strălucească pe măsura Luminii noastre interioare căci de fapt toată lumina pe care nu o putem vedea e ascunsă fix acolo!
