În newsletterul de săptămâna trecută (îl poți citi Aici) am subliniat importanța conștientizării în procesul nostru interior și în relațiile noastre. Însă nu putem vorbi despre conștienizare autentică dacă nu ne uităm la rezistentele noastre.
Rezistența psihologică ca un proces pasiv, inconștient. Se poate manifesta în diferite moduri, cum ar fi negarea existenței sau severității unei probleme, raționalizarea sau minimizarea responsabilității cuiva pentru aceasta, respingerea sau neîncrederea sugestiilor partenerului/prietenilor/familie/terapeutului, reținerea sau distorsionarea informațiilor sau sabotarea procesului de vindecare.
Exemple de rezistență psihologică pot include perfecționismul, critica, atitudinea lipsită de respect, autocriticismul, preocuparea cu aspectul, retragerea socială, nevoia de a fi invulnerabil sau independent sau incapacitatea de a accepta complimente sau critici constructive.
Bineînțeles că rezistențele ne vorbesc despre nevoi neîmplinite, însă responsabilitatea cunoașterii nevoilor noastre este doar a noastră. Celălalt ne poate susține în proces. Dar despre nevoi voi vorbi într-un alt newsletter.
Este important să ne uităm la propria reactivitate pentru că ea ne consumă din resurse. Spre exemplu, o raționalizare excesivă pe un anumit subiect din conversația cu partenerul, nu lasă loc la soluții. Un alt aspect important este că rezistențele noastre fac ca și celălalt să își mențină propriile rezistențe și protecții. Exact la ca armată, dacă soldatul din tabăra adversă este cu sabia și scutul sus și eu mă voi pregăti oricând pentru un atac, tot cu sabia și scutul sus. Iar în cazul de față cine mai vede pe cine? Cine poate identifica clar intențiile celuilalt dacă îl vede cu sabia sus? Amigdala noastră va fi hiperactivă, iar zona noastră de conștiință din cortexul prefrontal este complet dezactivată.
Putem vedea iubirea din spatele scutului? Dar vulnerabilitatea? Ori intențiile oneste? Bineînțeles că nu. Însă acest mic soldat care stă drept ne dorește și el binele, doar că fiind paralizat de atâtea armuri nu poate distinge binele și de cele mai multe ori acționează dintr-un sector de traumă, un sector dureros.
Dar cum putem să-l ajutăm pe acest soldățel rezistent să mai scape de povara armurii?
Pentru început vă provoc să vă uitați la propria reactivitate.
- Cum se manifestă?
- În ce momente?
- În ce tip de relație sau față de ce tipuri de comportament sau atitudine? Testează-ți constant predicțiile.
- Care este rolul și contribuția ta în dinamica relațiilor tale cu prietenul/mama/copilul/partenerul.
- Identifică propriile tale protecții. (Ești negativ, te victimizezi, le știi pe toate sau devii pasiv-agresiv)
- Observă impactul pe care îl are modul în care te protejezi asupra partenerului și familiei tale.
- Care sunt cauzele reactivității tale?
Conștienizarea modului în care ne protejăm ca femei, bărbați, colegi, prieteni, parteneri în cuplu în diferite situații ne ajută să ne înțelegem mai bine cauzele reactivității. Este important să ne uităm și ce impact are reactivitatea noastră asupra celorlați – atacă și ei la rândul lor sau se retrag.
Pentru a putea lucrat puțin și ludic cu protecțiile noastre, putem privi în continuare rezistențele ca pe acest mic soldățel menționat anterior. Pe care dorim să îl îmblânzim. Să îi netezim asperitățile. Să ii spunem o floare în loc de sabie, o rochie sau o cămașă nouă în loc de armură. Și soldatul nostru este gata de scos în lume. Concret, putem face acest lucru crescându-ne capacitatea emoțională și relațională de a ne crea un spațiu interior mai bogat și mai puternic, folosindu-ne de toate aspectele vieții, cu dificultățile și dorințele care apar.
Un spațiu bogat interior îl construim prin starea de prezență la emoțiile care vin. Ți-am pregătit AICI un mic instrument care să te ajute în acest sens. Construim interiorul nostru prin o atitudine de nonjudecată față de sine, dar și prin cunoașterea emoțiilor, nevoilor corpului și sinelui nostru (exemplu: să observ să îmi crește nivelul de reactivitatea atunci când nu am mâncat sau nu am dormit suficient și să iau măsuri în acest sens sau să știu că am o sensibilitate la imaginea de sine și reacționez virulent când cineva îmi oferă un feedback neplăcut).
Rezistențele noastre pot fi privite ca pe un dar. Un dar care ne arată, de fapt, cum să ne construim universul interior pentru a fi în acceptare și prezență. Pentru a nu intra în firul narativ al minții care ne ține departe de realitatea obiectivă. Și cred că ne dorim cu toții să ne îmbrățisăm fără armuri și să privim acel soldățel, dincolo de aceste rezistențe, în întreaga sa vulnerabilitatea și autenticitate. De aceea este important să începem cu propriul nostru soldat.
Iar dacă ți-a plăcut tema și a fost de folos pentru tine, poți oricând să îmi scrii să împărtășești experiența ta. Poți da share pe canalele media. Iar dacă știi că acest articol îi este util unui prieteni, dă-l mai departe.
Ca o completare – surpriză, pe final, pe 25 mai, ora 14, voi susține un atelier terapeutic cu tematică relațională – ,,Impreună”, în care voi abordam mai multe subiecte despre și vom descifra împreună tipare și convingeri limitative care ne împiedică să manifestăm și să primim iubirea pe care o merităm. Link spre info și înscriere aici.
Multumirii speciale lui Rukmini Poddar pentru ilustrațiile de azi. Mai multe despre munca ei frumoasă găsiți aici.
Până data viitoare îți doresc să-ți fie spațiu interior mai bogat,
